Bradul de Crăciun, beteala și păianjenul

Odată ca niciodată, în vremuri de demult, în Germania, o mamă făcea curățenie în casă pentru că se apropia Craciunul. Păianjenii din casă fugeau din calea măturii și s-au ascuns în pod. Dar, în liniștea serii de Ajun, au coborât încetișor în casă și au văzut bradul împodobit.

“Vai, ce brad frumos!” și-au spus ei…și, entuziasmați, au început să-și facă panzele de la o ramura la alta a bradului. Erau plini de bucurie, și lucrau de zor. Dar vai! Cînd au terminat, bradul de Crăciun  era infășurat tot în pânze ce păreau prafuite.

Cănd Moș Craciun a sosit să aducă daruri copiilor, a văzut bradul înfașurat în pânze de păianjen, și a zâmbit în barbă. Vedea cât de fericiți sunt păianjenii, dar și cât de supărată va fi mama când va vedea bradul acoperit de pânze de păianjen. Și atunci… a făcut o vrajă și a transformat pânzele în fire  sclipitoare argintii și aurii, iar bradul a devenit mai frumos ca înainte.

Așa a apărut în lume beteala și firele strălucitoare cu care împodobim bradul de Crăciun. Și de asta, în fiecare brad ar trebui să fie și un Păianjen…

Ți-a plăcut? urmărește-mă:
error